„Școlile bune stabilesc standarde
bune, unde profesorii furnizează modele pozitive decomportament, unde elevii sunt lăudaţi şi li se ofeăocazii de a-şi asumaresponsabilitatea, unde condiţiile generale de
învăţare sunt bune, iar lecţiile sunt binecoordonate“
(Rutter,1979)
Despre incluziune și educație incluzivă în România
Incluziunea
„Incluziunea” se referã la faptul
că oricine, indiferent de deficienţa sa sau de dificultăţile pe care le
întâmpinã în învãţare, trebuie tratat ca un membru normal al societăţii, iar
diversele servicii speciale de care are nevoie, trebuie furnizate în cadrul
serviciilor sociale, educaţionale, medicale si celelalte servicii puse la
dispoziţia tuturor membrilor societăţii.
Ce
este educația incluzivă?
Mai nou se vorbeşte şi
despre conceptul de educaţie incluzivă care are la bază principiul dreptului egal la educaţie pentru
toţi copiii, indiferent de mediul social saucultural din care provin, religie,
etnie, limbă vorbită sau condiţiile economice în caretrăiesc
Poate
fi considerată totodată drept valorizarea egală a tuturor elevilor şi a
personalului didactic şi nedidactic(familia),creşterea participării tuturor
elevilor la educaţie şi, totodată, reducerea numărului celor excluşi din
cultura, curricula şi valorilecomunităţii promovate prin şcoala de masă.Are în
vedere un lucru destul de complicat și anume restructurarea culturii, a
politicilor şi a practicilor din şcoli, astfel încât elesă răspundă diversităţii
elevilor din localitate și totodată reducerea barierelor în învăţare şi
participare pentru toţi elevii, nu doar
pentru
cei cu dizabilităţi sau cei etichetaţi ca având „nevoi / cerinţe educative
speciale”.
Mai exact...
Şcoală
incluzivă este acea unitate
de învăţământ în care se asigură o educaţie pentru toţi copiii şi reprezintă
mijlocul cel mai eficient de combatere a atitudinilor de discriminare. Copiii
din aceste unităţi de învăţământ beneficiază de toate drepturile şi serviciile
sociale şi educaţionale conform principiului "resursa urmează copilul".
§ nu selecteaza si nu exclude;
§ este deschisa, toleranta, prietenoasa si democratica;
§ este naturala prin eterogenitatea ei
§ valorizeaza toti elevii;
§ se adapteaza la diversitatea nevoilor educationale si la particularitatile
de invatare si dezvoltare
Pornind de la această realitate, în
literatura de specialitate sevorbeşte şi despre clase incluzive în care pot fi integraţi un număr limitat de copii
cucerinţe educative speciale (de regulă între 1 şi 4 copii cu CES) în baza
Legii 84/1995,art.41, alineatul 2.
În România
Suntem
încă în faza de început timid al educației incluzive,cu toate că experiența
țărilor europene ne arată că această problematică a includerii și integrării
tuturor copiilor,indiferent de deficienți este o chestiune realizabilă și cu
efecte benefice pentru întreaga societate și pentru educație și pentru
societate.
Trebuie
specificat că educaţia, deşi afl ată într-o reformă prelungită, nu acoperă
deocamdată decât educaţia şcolară (copiii) şi există doar încercări de
extindere către educaţia părinţilor şi a familiilor. În acest sens, educaţia
persoanelor cu dizabilităţi nu se referă decât la ceea ce se realizează pentru
şcolarizarea şi integrarea copiilor cu dizabilităţi prin responsabilitatea
Ministerului Educaţiei şi aproape deloc la tinerii şi adulţii cu dizabilităţi.
Deşi sunt exemple de
programe derulate de organizaţii neguvernamentale în favoarea persoanelor cu
dizabilităţi (tineri şi adulţi), precum şi programe de educaţie pentru
categoriile cele mai vulnerabile, dizabilităţile asociate şi cele profunde,
severe, totuşi, la nivel naţional, nu se cunoaşte numărul acestora, nu sunt
luate măsuri coerente de sprijin şi nu există programe eficiente. Mai mult,
pentru persoanele adulte cu dizabilităţi severe şi profunde nu există programe
de educaţie. Pentru copiii cu dizabilităţi severe şi profunde afl aţi în
instituţiile rezidenţiale, nu este un Curriculum Naţional.
Educația
- un drept
Starea de fapt în România surprinde o situație interesantă
: dreptul tuturor copiilor şi a persoanelor cu dizabilităţi la educaţie, deşi
recunoscut în Constituţia României şi în Legea
învăţământului,
nu are încă aplicabilitate totală în practică. Educaţia este un bun necesar
tuturor persoanelor, în special atunci când acestea se găsesc într-o situaţie specială
şi au anumite limitări în învăţare şi participare. Dacă greşelile şi
stângăciile reformei educaţionale au ca victime generaţii de copii şi adulţi
care găsesc în şcoală un factor de presiune şi nu un sprijin, pentru persoanele
cu dizabilităţi riscurile se acumulează. Practic, situaţiile determinate
de
dizabilitate fac ca elevii şi tinerii cu diferite limitări în participarea la
şcoală şi în programe educative să fi e excluşi prin imposibilitatea de a
răspunde cerinţelor acestora. Deocamdată şcoala nu răspunde nevoilor elevilor,
ci elevii trebuie să fi e apţi de a face faţă cerinţelor exprimate de şcoală.
În final,iată și două filmulețe legate de perspectiva socială a incluziunii și părțile benefice ale acesteia :
