„Școlile bune stabilesc standarde bune, unde profesorii furnizează modele pozitive decomportament, unde elevii sunt lăudaţi şi li se ofeăocazii de a-şi asumaresponsabilitatea, unde condiţiile generale de învăţare sunt bune, iar lecţiile sunt binecoordonate“

(Rutter,1979)

Despre incluziune și educație incluzivă în România

Incluziunea

„Incluziunea” se referã la faptul că oricine, indiferent de deficienţa sa sau de dificultăţile pe care le întâmpinã în învãţare, trebuie tratat ca un membru normal al societăţii, iar diversele servicii speciale de care are nevoie, trebuie furnizate în cadrul serviciilor sociale, educaţionale, medicale si celelalte servicii puse la dispoziţia tuturor membrilor societăţii.

Ce este educația incluzivă?

Mai nou se vorbeşte şi despre conceptul de educaţie incluzivă care are la bază principiul dreptului egal la educaţie pentru toţi copiii, indiferent de mediul social saucultural din care provin, religie, etnie, limbă vorbită sau condiţiile economice în caretrăiesc

Poate fi considerată totodată drept valorizarea egală a tuturor elevilor şi a personalului didactic şi nedidactic(familia),creşterea participării tuturor elevilor la educaţie şi, totodată, reducerea numărului celor excluşi din cultura, curricula şi valorilecomunităţii promovate prin şcoala de masă.Are în vedere un lucru destul de complicat și anume restructurarea culturii, a politicilor şi a practicilor din şcoli, astfel încât elesă răspundă diversităţii elevilor din localitate și totodată reducerea barierelor în învăţare şi participare pentru toţi elevii, nu doar

pentru cei cu dizabilităţi sau cei etichetaţi ca având „nevoi / cerinţe educative speciale”.

           

Mai exact...

Şcoală incluzivă este acea unitate de învăţământ în care se asigură o educaţie pentru toţi copiii şi reprezintă mijlocul cel mai eficient de combatere a atitudinilor de discriminare. Copiii din aceste unităţi de învăţământ beneficiază de toate drepturile şi serviciile sociale şi educaţionale conform principiului "resursa urmează copilul".

§  nu selecteaza si nu exclude;

§  este deschisa, toleranta,  prietenoasa si democratica;

§  este naturala prin eterogenitatea ei

§  valorizeaza toti elevii;

§  se adapteaza la diversitatea nevoilor educationale si la particularitatile de invatare si dezvoltare

Pornind de la această realitate, în literatura de specialitate sevorbeşte şi despre clase incluzive în care pot fi integraţi un număr limitat de copii cucerinţe educative speciale (de regulă între 1 şi 4 copii cu CES) în baza Legii 84/1995,art.41, alineatul 2.

          În România

       Suntem încă în faza de început timid al educației incluzive,cu toate că experiența țărilor europene ne arată că această problematică a includerii și integrării tuturor copiilor,indiferent de deficienți este o chestiune realizabilă și cu efecte benefice pentru întreaga societate și pentru educație și pentru societate.

Trebuie specificat că educaţia, deşi afl ată într-o reformă prelungită, nu acoperă deocamdată decât educaţia şcolară (copiii) şi există doar încercări de extindere către educaţia părinţilor şi a familiilor. În acest sens, educaţia persoanelor cu dizabilităţi nu se referă decât la ceea ce se realizează pentru şcolarizarea şi integrarea copiilor cu dizabilităţi prin responsabilitatea Ministerului Educaţiei şi aproape deloc la tinerii şi adulţii cu dizabilităţi.

        Deşi sunt exemple de programe derulate de organizaţii neguvernamentale în favoarea persoanelor cu dizabilităţi (tineri şi adulţi), precum şi programe de educaţie pentru categoriile cele mai vulnerabile, dizabilităţile asociate şi cele profunde, severe, totuşi, la nivel naţional, nu se cunoaşte numărul acestora, nu sunt luate măsuri coerente de sprijin şi nu există programe eficiente. Mai mult, pentru persoanele adulte cu dizabilităţi severe şi profunde nu există programe de educaţie. Pentru copiii cu dizabilităţi severe şi profunde afl aţi în instituţiile rezidenţiale, nu este un Curriculum Naţional.

            Educația - un drept

Starea de fapt în România surprinde o situație interesantă : dreptul tuturor copiilor şi a persoanelor cu dizabilităţi la educaţie, deşi recunoscut în Constituţia României şi în Legea

învăţământului, nu are încă aplicabilitate totală în practică. Educaţia este un bun necesar tuturor persoanelor, în special atunci când acestea se găsesc într-o situaţie specială şi au anumite limitări în învăţare şi participare. Dacă greşelile şi stângăciile reformei educaţionale au ca victime generaţii de copii şi adulţi care găsesc în şcoală un factor de presiune şi nu un sprijin, pentru persoanele cu dizabilităţi riscurile se acumulează. Practic, situaţiile determinate

de dizabilitate fac ca elevii şi tinerii cu diferite limitări în participarea la şcoală şi în programe educative să fi e excluşi prin imposibilitatea de a răspunde cerinţelor acestora. Deocamdată şcoala nu răspunde nevoilor elevilor, ci elevii trebuie să fi e apţi de a face faţă cerinţelor exprimate de şcoală.

 În final,iată și două filmulețe legate de perspectiva socială a incluziunii și părțile benefice ale acesteia :

http://www.youtube.com/watch?v=ChwWWCDzK6k

http://www.youtube.com/watch?v=ChwWWCDzK6k